Stabilirea primelor limite

Limitele constante și calme la această vârstă îi învață pe copii despre siguranță și autoreglare. Copiii mici testează limitele nu pentru a te sfida, ci pentru a învăța unde sunt barierele — predictibilitatea în sine este liniștitoare. Redirecționează mai mult decât interzici. „Furculița nu este pentru priză — hai să o folosim pentru prânz.” „Cărțile sunt pentru citit, nu pentru aruncat — mingea aceasta este pentru aruncat.” Asocierea refuzului cu o alternativă clară oferă impulsului o direcție constructivă. Păstrează un „nu” ferm pentru lucrurile cu adevărat importante: lovit, mușcat, fugit în stradă sau atingerea obiectelor fierbinți. Folosirea excesivă a cuvântului „nu” îi face să-și piardă semnificația. Când îl spui, acționează imediat printr-o intervenție fizică — ia-l în brațe, mută-l sau îndepărtează obiectul. Cuvintele singure nu sunt încă suficiente pentru a opri un copil mic.